Vreau să îmi schimb scrisul pentru fiecare persoană căreia îi spun Te iubesc!...
Altfel ar fi nedrept...

În trup

Și pielea mă respinge,
Fâșii se rupe de pe carne
Scârbită parcă de boli ce nu o privesc.

Mă mișc spasmodic
Într-un dans al înalțării.
Brațele mi se întind
Ca apoi să se lovească dur
De corpul meu ce le stă în cale.
Picioarele au o minte proprie
Și se îndoaie ritmic
Mă îngenunchiază...
Ca într-o clipă să se arunce.
Cu tot cu mine.
Dar trunchiul...
Trunchiul e cel mai înrobit.
Se zbate sperând să scape de bătăi.
Tremură, luptă, aproape urlă,
Dorind să se elibereze de sine.

Îmi privesc strigătul
Și văd cum izbește coastele.
E prins ca într-o cușcă.
Aleargând prin vene, căutând ieșirea...
Zadarnică goană.

Sigur Ros - Valtari - Film Experiment

Circumvolutiuni

Mi-e dor să respir
Fără să am nevoie de susținere.

Îmi trântesc fețele pe asfalt
Iar tu te plimbi lejer
Lăsând poteci prin capul meu.
Te aud cum gâfâi.
Ce cauți printre gândurile mele?
Oare acea bucată...
Care ar putea fi eu?
Sau doar explorezi
În căutarea roții?

Aproape

Noaptea e cel mai frumos anotimp

Cum ploaia e cea mai frumoasă zi.

Am douăzeci de wați să privesc frunzele.

Pentru tine nu am...

Sar peste o baltă

Ca să nu-ți calc chipul

Împiedicandu-mă

De ochii cerului tău negru.

Vreau să mă înalț

Încercând să-ți miros inima,

Căci m-am pictat cu tine...

Și mi-ai lăsat pete de purpură

                            și aur.

Muguri florali

Crampe

Din greseala am cazut in noroi.M-am ridicat si am cazut iar.Apoi a inceput sa-mi placa.E cumva cald si bine ignorand lucrurile evident deranjante.

Unde e limita dintre noroi si mlastina?

Mi-am pierdut orice urma de aripi si mi-a cazut sufletul. M-am impiedicat de el si l-am calcat in picioare...iar si iar.

Mai am vreun strop de vointa...de dorinta...de credinta?

Mai am vreo urma vaga de iubire?

E vid...vid in care nici ecourile propriilor mele ganduri nu se pot auzi, vedea, simti.

Stomacul e singurul care inca reactioneaza la stimuli ca si cum totul ar fi la fel.

Inspir.Expir.Inspir.Expir.

Stella Im Hultberg

Procente

Nu stiu exact care e scopul vietii...dar tind sa cred ca o anumita parte din ea e destinata descoperirii sau mai degraba conturarii, unei variante a eului nostru cat mai aproape de perfectiune.
Totusi cat la suta suntem noi insine si cat la suta suntem ceea ce ne face sa devenim educatia, mediul, faptul ca ne temperam, controlam, abtinem si poate, prefacem?
Oare cum as fi eu in starea mea cea mai pura, reala, fara nici un fel de influente? Oare echilibrul ar fi mai usor de atins daca as fi in forma mea reala sau tocmai modelarea pe care o suport obedienta si in mare parte, inconstienta ma impinge cumva spre o treapta ce urca spre un ceva?
Totusi daca omul nu ar fi "un animal social" am mai fi oameni? Probabil am fi un fel de fapturi minunate...dar singure...complet singure...si atunci nu am putea fi incadrati nici macar in regnul animal.
In fond, daca stau sa ma gandesc, nici nu e nevoie de oameni pentru schimbarile din noi.Vederea unei plante, atingerea unei fulg sau a vantului,  fiecare detaliu aparent insignifiant ne modifica macar cu o farama...
Si atunci ca sa traim o varianta a noastra primordiala (nu cred ca e bun cuvantul)..a...pura (mm...) ar insemna sa traim intr-un fel de vid.Dar care ar putea fi sensul?

The Seeker - Norvhic Austria

Once

Apropo de ultimele piese postate...
I-am descoperit pe Glen Hansard si pe Marketa Irglova intr-una dintre diminetile mele din timpul liceului (cred ca prin clasa a 10-a), cand ma trezeam inaintea soarelui sa frunzaresc cate o carte sau sa ma uit macar la un film pana mergeam la scoala.
Cel in care i-am gasit pe cei doi se numeste  "Once" si a fost foarte dragut...asa..calm, soft, plin de armonie, dragoste si muzica frumoasa...Reuitandu-ma la secvente din el m-a apucat un dor teribil de cantat si muzica...dar ma opresc aici...nu are sens sa incep o poveste despre frustrari :).
Am postat soundtrack-ul acum ceva timp...inca imi place terbil de mult...
So...va recomand sa va relaxati si poate sa va bucurati anumite parti din voi cu asa ceva...
Enjoy!

P.S. Un concert live de al lor :->

Wonderfull

O pana

Mi-am uitat ingerii intr-un borcan pe masa si aripile lor fragile s-au rupt izbindu-se de capac.

Degeaba mi-am amintit de ei si i-am eliberat...Acum nu ma mai pot urma.

Sunt libera prin lume caci m-am sfasiat fara sa vreau, muscandu-mi lanturile cu coltii unui suflet ce se  voia curat.

PLUTESC...

Mi-am pierdut orice radacina...Iar florile-mi cresc din seva unei dorinte pline de forta dar pierduta.

Inca vreau aripi.As putea sa le fur...sau sa le construiesc din cele rupte ale ingerilor mei.Dar oare pot? Mai bine astept sa-mi creasca...Aici...sau poate mai incolo...

Hei, tu, suflete ma auzi? As vrea sa avem o discutie...

                                                                                        Prayer

Tu nu esti om!

Ai zice ca increderea din lume

E asezata in tine...

Dar tu esti spirit nesigur

Ascuns intre miscari pline de voluptate.

Nu esti om!

Tu nu ai cum sa fii!

Nu ai dreptul sa te consideri

Si sa ai asemenea privilegii...

Te crezi zeu.

Fara nimicuri ca timpul si spatiul.

Te arati sub mii de chipuri

Si iti permiti sa retraiesti iar...si iar.

Pentru tine perfectiunea nu e interzisa.

Tu ai dreptul sa aspiri.

Ai palme si clopote

Si puterea sa le inspiri.

Dar de fapt tu...

esti?

Tu suflet zbuciumat...

Ce te-ai vandut pe un altar

Si de acolo te-ai evaporat...

Ai incetat sa fii om

Si te-ai adus...

Sau te-ai redus...

La alta notiune.

Esti fericit?

Asa...pierdut prin variante...

Printre fiori ireali...?

Mai ai vreo sansa?

Awesomeness

Creatie

Tot ce fac e ca un ritual.Ma misc permanent intre formule magice si cuvinte creatoare.
Imi pictez ochii cu tus si parca mai adaug o perspectiva vederii.
Fiecare gest naste ceva din mine...Eu ma nasc din fiecare...Totul e un dans ce ma descopera...Rasar din fiecare expiratie.
Sculptez in viata si in trunchiul sufletului meu cu fiecare atingere, actiune, cu fiecare schimb de energie.
Ies...ma aprind, rebufnesc, respir, ma sting.Sunt explozie si implozie in acelasi timp.
Din mine zboara franturi care plutesc usor, curios, apoi se intorc cu dor de casa si intra adanc in radacinile profunde ale fiintei mele.
Sunt om, sunt zeu, sunt fir de praf.
Sunt tot si sunt nimic ce ma autocreez la infinit.
Traiesc in visul cuiva...sau poate in propriul meu vis.Poate doar mi se pare ca exist...
Sau poate sunt o idee intr-o minte oarecare...
Daca ma voi stinge inainte sa ma zidesc?

Alex Young - Portraits of Alter Egos

Fericirea

In urma unei teme la engleza am fost nevoita sa astern "pe hartie" gandurile mele despre fericire...asa ca, poftim:

As fi tentata sa spun ca fericirea e acel moment special pe care-l traiesti doar de cateva ori in viata...
Sau ca e in picaturi mici si zilnice, in armonia unei vieti implinite care devine astfel fericita.
Totusi acum realizez ca nu...Nu e asta.Fericirea tine exclusiv de atitudine.
De atitudinea pe care o avem in fata vietii, de capacitatea de a vedea frumosul, care e atat de prezent in tot ce ne inconjoara, de a intelege si aprecia muzica, pictura, cartile, norii, apa, vantul, cladirile, fiecare piatra, fiecare fir de nisip.(Sincer nu ma indoiesc nici de frumusetea unui tomberon vazut intr-o lumina potrivita).
De oameni nici nu e nevoie sa pomenesc...ah, ce fiinte minunate!Atat de fascinante din toate punctele de vedere...Si toti...toti... frumosi...fara exceptie...
Si acum...tinand cont de toate astea...Cum? Cum am putea fi nefericiti?
Daca reusim sa apreciem o noapte nedormita datorita cartilor pe care le-am citit, filmelor pe care le-am vazut in ea, sau pur si simplu datorita gandurilor care poate ne-au dus cu un pas mai aproape de aflarea unui adevar; daca apreciem o batatura pentru lectia de autocontrol, rabdare si vointa pe care ne-o da...si as mai putea continua cu mii de exemple, dar rezumand, daca apreciem viata...Cum am putea spune ca nu gasim fericirea in ea?
Caci e in stari, in senzatii, in ganduri...in TOT.
Si daca reusim sa ne bucuram de toate astea si nu o atingem...Atunci chiar cred ca nu exista, si ca de fapt un oarecare filosof a inventat un sentiment...un concept pur utopic, care ulterior s-a raspandit printre oamenii care asteptau plini de speranta un moment revelator care sa le ofere senzatia implinirii si deci, au navalit rapace spre a adopta aceasta idee, fara nici un fundament real la baza.
Totusi, sper ca acesta e un scenariu fantezist si ca fericirea exista si depinde doar de noi si capacitatea noastra de a ne auto-modela sa o aducem in viata noastra...sau mai bine zis...sa o simtim.

Radiohead

Fade out again...

Tacuta

Sunt o balerina...muta.
Dansez usor prin spuma
Si ma contopesc cu valurile...
Tu stai si ma privesti absent.
Parca vezi...si parca nu...
M-am nascut din vorbele...din buzele tale
Sunt rupta din idealul tau feminin...
Dar tu bea-ti cafeaua incet...e inca fierbinte
Nu te grabi...eu mai fac vreo doua piruete.

Sunt eu?

Ma uit in oglinda.Imi privesc fata atent...Pielea obrajilor...alba, buze rozalii, nas, frunte cu un pic rid de expresie exact in centru.Privirea-mi merge ca un laser ce scaneaza fiecare detaliu si ajunge la ochii caprui, cu o lumina stranie.Capilare subtiri si rosii brazdeaza albul imperfect, iar irisul e plin de nuante ce alterneaza aproape insesizabil...
Ma uit adanc si imi vad reflexia in ei...parca sunt eu si parca nu...Cu cat privesc mai insistent ma vad mai clar si totusi nu ma vad...simt ca ma pierd undeva intre reflexii.Am incetat sa ma mai recunosc.
Chipul atat de familiar a incetat sa-mi mai apartina si am certitudinea ca stralucirea bizara poarta toata vina.
Analizand cu prea multa incapatanare parca i-am deschis portile si am intrat intr-un eu ascuns si necunoscut.
E intuneric...si ma simt cumva captiva...Cine esti? Unde sunt?
Hmm...Ar trebui sa sterg oglinda...











Salvador Dali - The Eye

ZAZ

AWESOME

Tu ai vandut marea...

"Am strigat dupa tine, dupa Tine-am strigat..."

Protect me from what I want

Cred sincer ca viata noastra, actuala sau viitoare, merge pe un oarece tipar in vesnica transformare, cu sanse si nesanse aparute in functie de greselile pe care le facem.
Dar cand e prea mult? Cand dispare complet sansa la fericire? Dupa care punct nu mai exista decat viata ca ispasire a unei pedepse pe care noi insine ne-am acordat-o?
Primim oare iertare la infinit de la Divinitate, Univers, noi insine?
E corect daca da? E corect daca nu?

Das Experiment

Film de vazut...
Mi-a placut foarte mult desi de la un punct aproape imi doream sa se termine.

What do you know?

Am terminat :D

Oficial s-a terminat sesiunea si sunt integralista :D... Ieeei!

Inca o noapte...

Stau pe-un pat de ganduri chinuindu-ma sa ma las absorbita de cursuri...Am doar o casca in ureche gandindu-ma ca asa nu voi total distrasa de muzici si versuri.Nu stiu de ce dar am impresia ca nu-i intru totul adevarat.

Mi-e cald...28 de grade in camera.Dau drumul la fereastra.E ger.Miroase a frig.Aerul rece intra si ma mangaie usor, usor de tot.E placut...

Folk...rock...jazz...pian...chitara...saxofon...viori si voci...

Unele ma dor aproape fizic...

Si maine am examen...E ultimul.Se presupune ca e cel mai usor..sau aproape...dar eu simt ca am obosit si nu mai am forta si nici chef sa ma mobilizez.

Inca un pic...Inca putin...Incerc sa trag de mine...

Ma duc sa ma spal pe maini si fata.Poate...poate...

Am ochii rosii si mi s-a intins machiajul.Cearcanele ma fac sa cred ca sunt cam obosita.Sper sa scap de ele de saptamana viitoare.De maine de fapt...

Gata.Ma intorc la oamenii care fac istoria medicinei...

Carl von ROKITANSKY a facut peste 30000 de autopsii…Uau…

Oare de ce ceaiul asta de lamaie (pe care-l beau eu) e rosu?

Acum cateva clipe era 22 si un pic…Acum e 23:36…Hmm…cineva isi bate joc de mine…Te rog sa te opresti.Acum!

Deja e trecut de 24…fir-ar

Am prea multe piese…agitate…sau doar in seara asta vin una dupa alta…

Am ajuns undeva aproape de jumatatea materiei.Se pare ca somnul din noapte asta se va scurta.

Mi-e dor... 

Ceaiul s-a racit...iar un fir par se incapataneaza sa ramana printre degetele mele care danseaza pe tastatura.

Blind

Debussy

Pur si simplu FRUMOS...

Mai pot?

Am nevoie de o pauza de la viata...cateva zile...te rog...

                                                                                  Gizem Saka

Doctor Faustus

De cateva zile am inceput "Doctor Faustus" (Thomas Mann)...E o carte interesanta si destul de captivanta chiar daca abunda in descrieri amanuntite.In consecinta, energia canalizata asupra cartilor de biologie celulara, biostatistica medicala si istoria medicinei s-a injumatatit, rezultand o alternanta, sper eu, destul de echilibrata intre cele doua aspecte ale vietii mele...lectura pentru scoala si cea strict legata de placerea proprie.

Capitolul VIII descrie Sonata opus 111 de Beethoven si ascultand-o i-am descoperit un anumit farmec conturat probabil si de transpunerea ei pe hartie.


Dupa cateva pagini mai apare o scurta relatare si a Sonatei pentru violoncel (in Re opus 102)...pe care o stiam si care imi place aproape la fel de mult.

Cazul Burzynski

Cancerul este o afacere...

Alexandrina

Nigel Kennedy

Vine in Cluj...Sper sa mai am cu ce sa-mi cumpar mancare dupa ce-mi iau bilet...:D

Sesiune

Invat, dorm, mananc, citesc...din cand in cand ma uit la filme.Atat.Stilul meu variat de viata se limiteaza exclusiv la asta.
Deci permite-mi macar pentru o perioada sa nu-mi pese de altceva.Sa nu te sun, caci nu imi pasa ce faci...Sa nu te chem,caci nu mi-e dor de tine...Sa nu te caut, pentru ca nu am chef...
Da-mi voie sa-mi duc la extrem egoismul macar pentru o luna... Ca dupa aia sa redevin psiholog neplatit, umar vesnic dispus sa primeasca lacrimi, zambet gata sa se daruiasca oricui are nevoie de el...
Totusi acum am eu nevoie de mine.Deci permite-mi sa ma rup...

Leonard Cohen

Noul album...
Old Ideas
Din ce am ascultat pana acum e foarte fain...so...auditie placuta :)

Hm...

Viata la camin

Mi s-a intamplat o chestie absolut...absolut...absolut...nu stiu...
Am fost la baie si mi-am lasat pentru un minut, UNUL, sapunul pe masina de spalat.A disparut...
C'mon...Cum sa furi un sapun?!

Inca un motiv pentru care nu-mi place la camin...Uf...

El secreto de sus ojos

Am vazut noaptea trecuta "El secreto de sus ojos"...fain film si superb soundtrack...

...

Camera de camin are un singur lucru care-mi place cu adevarat.Privelistea de pe fereastra, care e grozava.
Si acum, ca vine furtuna, e chiar extraordinara.Cerul e gri inchis cu nori ce se misca si se amesteca-n nuante variate, ceata inoata printre case si copacii se misca impreuna cu vantul ce trece prin ei.
Iar eu stau la caldura, cu o cana de ceai si o tona de carti, asteptand parca un deznodamant.
E perfect.

Anca Parghel

Superb...

Masterpiece

Acasa?!

Am revenit intre cei patru pereti cenusii.Nu imi era dor…dar ma conformez.Nici acasa parca nu mai era chiar acasa.Nu stiu ce sa cred.Simt ca nu mai am nici un loc al meu.Si asta ma face confuza si nesigura (cel putin pentru o perioada).Poate e doar o stare de moment...

Maine iar scoala...Nu am pic de entuziasm...iar marti...marti e primul examen...

Azi vreau sa ma culc mai repede.Nu am chef nici sa respir...

Noapte buna!