Se afișează postările cu eticheta Student la medicina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Student la medicina. Afișați toate postările

18 ianuarie 2014

Încerc să învaț... dar

Razele de lumină ale veiozei 
Îmi ling paginile cu scris dezordonat. 
Fiecare literă cu rasfățul ei 
Se gudură pe hârtie ca o pisică. 
O muzică bizară (Arvo Part) mă soarbe 
Trimițând fiori să mă facă solubilă în note. 
Încerc să ignor senzațiile și titlul (Tabula Rasa) 
Spre a-mi chema gândurile acasă 
Și focusa ochii în pagini. 
Fiecare rând apasă greu peste pleoape 
Acum, după vreo zece ore 
În care mi-am trecut foile prin față 
Ca apoi să le stivuiesc în tenculețe 
Construind o ceteate în jurul meu.
 
Mă gândesc la copii din Africa
Și mi-e milă... Atât de milă...
Că-mi dau lacrimile de neputință
Regret și remușcare.
Fir-ar să fie ele de cărți, boli și oameni!

10 iunie 2013

Sensul vieții?

Învățând petru examenul la genetică trăiesc o continuă fascinație și uimire. Suntem absolut extraordinari (nu e cel mai bun cuvânt ținând cont că vorbesc despre toți oamenii, deci mai bine aș spune că suntem absolut ordinari într-un sens la superlativ).
Ceea ce citesc eu acum îmi spune și explică faptul că organismul lucrează în defavoarea noastră pentru un bine suprem al populației. Care e sensul? De unde atata altruism genetic programat? Am descoperit astfel menirea fiecărui individ, ca fiind adânc implantată în fiecare celulă a noastră? Să fie ăsta sensul vieții, contribuția fiecăruia dintre noi la evoluția omenirii și nicidecum aspirații egocentriste precum dezvoltarea proprie (asta desigur, atata timp cât nu contribuie la progresul speciei) ? Oare răspunsul de mii de ani căutat să fi fost în tot acest timp în noi, la propriu, imprimat în gene?

2 aprilie 2012

Fericirea


In urma unei teme la engleza am fost nevoita sa astern "pe hartie" gandurile mele despre fericire...asa ca, poftim:

As fi tentata sa spun ca fericirea e acel moment special pe care-l traiesti doar de cateva ori in viata...
Sau ca e in picaturi mici si zilnice, in armonia unei vieti implinite care devine astfel fericita.
Totusi acum realizez ca nu...Nu e asta.Fericirea tine exclusiv de atitudine.
De atitudinea pe care o avem in fata vietii, de capacitatea de a vedea frumosul, care e atat de prezent in tot ce ne inconjoara, de a intelege si aprecia muzica, pictura, cartile, norii, apa, vantul, cladirile, fiecare piatra, fiecare fir de nisip.(Sincer nu ma indoiesc nici de frumusetea unui tomberon vazut intr-o lumina potrivita).
De oameni nici nu e nevoie sa pomenesc...ah, ce fiinte minunate!Atat de fascinante din toate punctele de vedere...Si toti...toti... frumosi...fara exceptie...
Si acum...tinand cont de toate astea...Cum? Cum am putea fi nefericiti?
Daca reusim sa apreciem o noapte nedormita datorita cartilor pe care le-am citit, filmelor pe care le-am vazut in ea, sau pur si simplu datorita gandurilor care poate ne-au dus cu un pas mai aproape de aflarea unui adevar; daca apreciem o batatura pentru lectia de autocontrol, rabdare si vointa pe care ne-o da...si as mai putea continua cu mii de exemple, dar rezumand, daca apreciem viata...Cum am putea spune ca nu gasim fericirea in ea?
Caci e in stari, in senzatii, in ganduri...in TOT.
Si daca reusim sa ne bucuram de toate astea si nu o atingem...Atunci chiar cred ca nu exista, si ca de fapt un oarecare filosof a inventat un sentiment...un concept pur utopic, care ulterior s-a raspandit printre oamenii care asteptau plini de speranta un moment revelator care sa le ofere senzatia implinirii si deci, au navalit rapace spre a adopta aceasta idee, fara nici un fundament real la baza.
Totusi, sper ca acesta e un scenariu fantezist si ca fericirea exista si depinde doar de noi si capacitatea noastra de a ne auto-modela sa o aducem in viata noastra...sau mai bine zis...sa o simtim.

17 februarie 2012

Am terminat :D

Oficial s-a terminat sesiunea si sunt integralista :D... Ieeei!

11 februarie 2012

Mai pot?

Am nevoie de o pauza de la viata...cateva zile...te rog...
                                                                                  Gizem Saka

7 februarie 2012

Doctor Faustus

De cateva zile am inceput "Doctor Faustus" (Thomas Mann)...E o carte interesanta si destul de captivanta chiar daca abunda in descrieri amanuntite.In consecinta, energia canalizata asupra cartilor de biologie celulara, biostatistica medicala si istoria medicinei s-a injumatatit, rezultand o alternanta, sper eu, destul de echilibrata intre cele doua aspecte ale vietii mele...lectura pentru scoala si cea strict legata de placerea proprie.

Capitolul VIII descrie Sonata opus 111 de Beethoven si ascultand-o i-am descoperit un anumit farmec conturat probabil si de transpunerea ei pe hartie.


Dupa cateva pagini mai apare o scurta relatare si a Sonatei pentru violoncel (in Re opus 102)...pe care o stiam si care imi place aproape la fel de mult.

27 ianuarie 2012

Nigel Kennedy


Vine in Cluj...Sper sa mai am cu ce sa-mi cumpar mancare dupa ce-mi iau bilet...:D

25 ianuarie 2012

Sesiune

Invat, dorm, mananc, citesc...din cand in cand ma uit la filme.Atat.Stilul meu variat de viata se limiteaza exclusiv la asta.
Deci permite-mi macar pentru o perioada sa nu-mi pese de altceva.Sa nu te sun, caci nu imi pasa ce faci...Sa nu te chem,caci nu mi-e dor de tine...Sa nu te caut, pentru ca nu am chef...
Da-mi voie sa-mi duc la extrem egoismul macar pentru o luna... Ca dupa aia sa redevin psiholog neplatit, umar vesnic dispus sa primeasca lacrimi, zambet gata sa se daruiasca oricui are nevoie de el...
Totusi acum am eu nevoie de mine.Deci permite-mi sa ma rup...

17 ianuarie 2012

Viata la camin

Mi s-a intamplat o chestie absolut...absolut...absolut...nu stiu...
Am fost la baie si mi-am lasat pentru un minut, UNUL, sapunul pe masina de spalat.A disparut...
C'mon...Cum sa furi un sapun?!

Inca un motiv pentru care nu-mi place la camin...Uf...

13 ianuarie 2012

...

Camera de camin are un singur lucru care-mi place cu adevarat.Privelistea de pe fereastra, care e grozava.
Si acum, ca vine furtuna, e chiar extraordinara.Cerul e gri inchis cu nori ce se misca si se amesteca-n nuante variate, ceata inoata printre case si copacii se misca impreuna cu vantul ce trece prin ei.
Iar eu stau la caldura, cu o cana de ceai si o tona de carti, asteptand parca un deznodamant.
E perfect.

15 octombrie 2011

E sambata si toamna

Ma plang si mi se pare greu...Simt cum cei din jur asteapta ca din clipa-n clipa sa clachez, sa spun ca-mi pare rau ca am ales asta si ca sunt aici.Dar nu... chiar daca e mult si obositor, e si plin de farmec.Un farmec pe care poate doar eu il gasesc.
Stam patru fete intr-o camera, in liniste deplina, fiecare pe patul ei, absorbite in lecturi despre profunzimile corpului uman.In jurul nostru sunt zeci de carti, caiete, atlase, foi, oase si cani cu ceai si cafea.Si pentru un plus de farmec mai sunt si sute de servetele dovada a racelii ce nu ne-a crutat oricat de studente la medicina am fi noi.
Afara e innorat si frig, iar miscarile copacilor in ritmul vantului ne mai fura periodic atentia.
Eh..si desi poate anormal, toate astea imi dau o stare de spirit foarte buna...Poate sunt naiva si prostuta dar mi se pare ca au un sens...un scop.
Si nu...nu contest ca mi-ar placea sa fiu acum intr-o sala de cinema sa vad filmele din cadrul festivalului (Comedy Cluj), sau la o cafea cu o mana de prieteni voiosi...dar imi asum decizia si sper ca nu e in zadar.
Acum ma intorc la oasele mele (ma rog...nu ale mele...ale altcuiva) si la carti. ...:)

Goran Bregovic - Dreams



23 iulie 2011

Femurul

Intr-un final simt ca pot sa respir...De ani de zile astept momentul asta si intr-un tarziu a venit. Vara asta chiar am voie sa zbor si sa cant macar primul vers din "Femurul" Adei Milea :).