Radiohead

Fade out again...

Tacuta

Sunt o balerina...muta.
Dansez usor prin spuma
Si ma contopesc cu valurile...
Tu stai si ma privesti absent.
Parca vezi...si parca nu...
M-am nascut din vorbele...din buzele tale
Sunt rupta din idealul tau feminin...
Dar tu bea-ti cafeaua incet...e inca fierbinte
Nu te grabi...eu mai fac vreo doua piruete.

Sunt eu?

Ma uit in oglinda.Imi privesc fata atent...Pielea obrajilor...alba, buze rozalii, nas, frunte cu un pic rid de expresie exact in centru.Privirea-mi merge ca un laser ce scaneaza fiecare detaliu si ajunge la ochii caprui, cu o lumina stranie.Capilare subtiri si rosii brazdeaza albul imperfect, iar irisul e plin de nuante ce alterneaza aproape insesizabil...
Ma uit adanc si imi vad reflexia in ei...parca sunt eu si parca nu...Cu cat privesc mai insistent ma vad mai clar si totusi nu ma vad...simt ca ma pierd undeva intre reflexii.Am incetat sa ma mai recunosc.
Chipul atat de familiar a incetat sa-mi mai apartina si am certitudinea ca stralucirea bizara poarta toata vina.
Analizand cu prea multa incapatanare parca i-am deschis portile si am intrat intr-un eu ascuns si necunoscut.
E intuneric...si ma simt cumva captiva...Cine esti? Unde sunt?
Hmm...Ar trebui sa sterg oglinda...











Salvador Dali - The Eye

ZAZ

AWESOME

Tu ai vandut marea...

"Am strigat dupa tine, dupa Tine-am strigat..."

Protect me from what I want

Cred sincer ca viata noastra, actuala sau viitoare, merge pe un oarece tipar in vesnica transformare, cu sanse si nesanse aparute in functie de greselile pe care le facem.
Dar cand e prea mult? Cand dispare complet sansa la fericire? Dupa care punct nu mai exista decat viata ca ispasire a unei pedepse pe care noi insine ne-am acordat-o?
Primim oare iertare la infinit de la Divinitate, Univers, noi insine?
E corect daca da? E corect daca nu?

Das Experiment

Film de vazut...
Mi-a placut foarte mult desi de la un punct aproape imi doream sa se termine.