Awesomeness

Creatie

Tot ce fac e ca un ritual.Ma misc permanent intre formule magice si cuvinte creatoare.
Imi pictez ochii cu tus si parca mai adaug o perspectiva vederii.
Fiecare gest naste ceva din mine...Eu ma nasc din fiecare...Totul e un dans ce ma descopera...Rasar din fiecare expiratie.
Sculptez in viata si in trunchiul sufletului meu cu fiecare atingere, actiune, cu fiecare schimb de energie.
Ies...ma aprind, rebufnesc, respir, ma sting.Sunt explozie si implozie in acelasi timp.
Din mine zboara franturi care plutesc usor, curios, apoi se intorc cu dor de casa si intra adanc in radacinile profunde ale fiintei mele.
Sunt om, sunt zeu, sunt fir de praf.
Sunt tot si sunt nimic ce ma autocreez la infinit.
Traiesc in visul cuiva...sau poate in propriul meu vis.Poate doar mi se pare ca exist...
Sau poate sunt o idee intr-o minte oarecare...
Daca ma voi stinge inainte sa ma zidesc?

Alex Young - Portraits of Alter Egos

Fericirea

In urma unei teme la engleza am fost nevoita sa astern "pe hartie" gandurile mele despre fericire...asa ca, poftim:

As fi tentata sa spun ca fericirea e acel moment special pe care-l traiesti doar de cateva ori in viata...
Sau ca e in picaturi mici si zilnice, in armonia unei vieti implinite care devine astfel fericita.
Totusi acum realizez ca nu...Nu e asta.Fericirea tine exclusiv de atitudine.
De atitudinea pe care o avem in fata vietii, de capacitatea de a vedea frumosul, care e atat de prezent in tot ce ne inconjoara, de a intelege si aprecia muzica, pictura, cartile, norii, apa, vantul, cladirile, fiecare piatra, fiecare fir de nisip.(Sincer nu ma indoiesc nici de frumusetea unui tomberon vazut intr-o lumina potrivita).
De oameni nici nu e nevoie sa pomenesc...ah, ce fiinte minunate!Atat de fascinante din toate punctele de vedere...Si toti...toti... frumosi...fara exceptie...
Si acum...tinand cont de toate astea...Cum? Cum am putea fi nefericiti?
Daca reusim sa apreciem o noapte nedormita datorita cartilor pe care le-am citit, filmelor pe care le-am vazut in ea, sau pur si simplu datorita gandurilor care poate ne-au dus cu un pas mai aproape de aflarea unui adevar; daca apreciem o batatura pentru lectia de autocontrol, rabdare si vointa pe care ne-o da...si as mai putea continua cu mii de exemple, dar rezumand, daca apreciem viata...Cum am putea spune ca nu gasim fericirea in ea?
Caci e in stari, in senzatii, in ganduri...in TOT.
Si daca reusim sa ne bucuram de toate astea si nu o atingem...Atunci chiar cred ca nu exista, si ca de fapt un oarecare filosof a inventat un sentiment...un concept pur utopic, care ulterior s-a raspandit printre oamenii care asteptau plini de speranta un moment revelator care sa le ofere senzatia implinirii si deci, au navalit rapace spre a adopta aceasta idee, fara nici un fundament real la baza.
Totusi, sper ca acesta e un scenariu fantezist si ca fericirea exista si depinde doar de noi si capacitatea noastra de a ne auto-modela sa o aducem in viata noastra...sau mai bine zis...sa o simtim.