20 decembrie 2009
16 decembrie 2009
De ce?
Oare de ce oamenilor le place sa se chinuiasca reciproc, si se complac in situatia asta?E atat de greu de inteles...(cel putin pentru mine...).Sa revii zi de zi in acelasi cosmar care-ti tine loc de casa.Sa-ti doresti in fiecare zi sa fugi, si totusi, an dupa an, sa ramai in acelasi chin vesnic.Ce rost are, cand fericirea ar putea fi la un pas?E absurd!
Si totusi...de ce sunt mii de oameni care nu indraznesc sa schimbe ceva?Sa fie oare mentalitati "invechite"?Obisnuinta?Teama de necunoscut?O speranta fanatica intr-o izbavire de pe urma suferintei din viata "pamanteasca"?
De ce oamenii nu-si propun idealuri inalte, cum ar fi locuri de munca, si mai ales, familii perfecte?De ce nu aspira la fericire?De ce dupa o singura incercare accepta esecul si nu continua lupta cu Universul?
Daca toti am face asa, care ar mai fi sensul procreatiei?Doar o serie de copii cu viitoare vieti mizerabile, care sa-si fi dorit eventual sa nu se nasca?
Oare n-ar trebui noi toti sa avem o sansa la feicire?
Si totusi...de ce sunt mii de oameni care nu indraznesc sa schimbe ceva?Sa fie oare mentalitati "invechite"?Obisnuinta?Teama de necunoscut?O speranta fanatica intr-o izbavire de pe urma suferintei din viata "pamanteasca"?
De ce oamenii nu-si propun idealuri inalte, cum ar fi locuri de munca, si mai ales, familii perfecte?De ce nu aspira la fericire?De ce dupa o singura incercare accepta esecul si nu continua lupta cu Universul?
Daca toti am face asa, care ar mai fi sensul procreatiei?Doar o serie de copii cu viitoare vieti mizerabile, care sa-si fi dorit eventual sa nu se nasca?
Oare n-ar trebui noi toti sa avem o sansa la feicire?
7 decembrie 2009
2 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)