Oare de ce oamenilor le place sa se chinuiasca reciproc, si se complac in situatia asta?E atat de greu de inteles...(cel putin pentru mine...).Sa revii zi de zi in acelasi cosmar care-ti tine loc de casa.Sa-ti doresti in fiecare zi sa fugi, si totusi, an dupa an, sa ramai in acelasi chin vesnic.Ce rost are, cand fericirea ar putea fi la un pas?E absurd!
Si totusi...de ce sunt mii de oameni care nu indraznesc sa schimbe ceva?Sa fie oare mentalitati "invechite"?Obisnuinta?Teama de necunoscut?O speranta fanatica intr-o izbavire de pe urma suferintei din viata "pamanteasca"?
De ce oamenii nu-si propun idealuri inalte, cum ar fi locuri de munca, si mai ales, familii perfecte?De ce nu aspira la fericire?De ce dupa o singura incercare accepta esecul si nu continua lupta cu Universul?
Daca toti am face asa, care ar mai fi sensul procreatiei?Doar o serie de copii cu viitoare vieti mizerabile, care sa-si fi dorit eventual sa nu se nasca?
Oare n-ar trebui noi toti sa avem o sansa la feicire?
incepem si schimbam putin din noi si din ceilalti. ;))
RăspundețiȘtergeresi poate..avem o sansa la fericire..:)
Asta era problema mea...de ce oamenii nu incep si mai ales nu schimba ceva cand e nevoie?!
RăspundețiȘtergerein cazul asta suntem multi cu probleme :)).
RăspundețiȘtergerenu schimba nimic la ei din egoism si pt ca amana crezand ca mai au mult timp sa faca asta..
la care se mai adauga alte zeci de motive la fel de stupide :)..
daca vrei sa schimbi ceva, incepe cu tine. si oricat te lovesti de indiferenta celor din jur, don`t give up!..
eu cred ca alta sansa n`avem :-s
:)
cel mai probabil ai dreptate...:) Hai sa schimbam lumea!:D
RăspundețiȘtergere