2 aprilie 2012

Fericirea


In urma unei teme la engleza am fost nevoita sa astern "pe hartie" gandurile mele despre fericire...asa ca, poftim:

As fi tentata sa spun ca fericirea e acel moment special pe care-l traiesti doar de cateva ori in viata...
Sau ca e in picaturi mici si zilnice, in armonia unei vieti implinite care devine astfel fericita.
Totusi acum realizez ca nu...Nu e asta.Fericirea tine exclusiv de atitudine.
De atitudinea pe care o avem in fata vietii, de capacitatea de a vedea frumosul, care e atat de prezent in tot ce ne inconjoara, de a intelege si aprecia muzica, pictura, cartile, norii, apa, vantul, cladirile, fiecare piatra, fiecare fir de nisip.(Sincer nu ma indoiesc nici de frumusetea unui tomberon vazut intr-o lumina potrivita).
De oameni nici nu e nevoie sa pomenesc...ah, ce fiinte minunate!Atat de fascinante din toate punctele de vedere...Si toti...toti... frumosi...fara exceptie...
Si acum...tinand cont de toate astea...Cum? Cum am putea fi nefericiti?
Daca reusim sa apreciem o noapte nedormita datorita cartilor pe care le-am citit, filmelor pe care le-am vazut in ea, sau pur si simplu datorita gandurilor care poate ne-au dus cu un pas mai aproape de aflarea unui adevar; daca apreciem o batatura pentru lectia de autocontrol, rabdare si vointa pe care ne-o da...si as mai putea continua cu mii de exemple, dar rezumand, daca apreciem viata...Cum am putea spune ca nu gasim fericirea in ea?
Caci e in stari, in senzatii, in ganduri...in TOT.
Si daca reusim sa ne bucuram de toate astea si nu o atingem...Atunci chiar cred ca nu exista, si ca de fapt un oarecare filosof a inventat un sentiment...un concept pur utopic, care ulterior s-a raspandit printre oamenii care asteptau plini de speranta un moment revelator care sa le ofere senzatia implinirii si deci, au navalit rapace spre a adopta aceasta idee, fara nici un fundament real la baza.
Totusi, sper ca acesta e un scenariu fantezist si ca fericirea exista si depinde doar de noi si capacitatea noastra de a ne auto-modela sa o aducem in viata noastra...sau mai bine zis...sa o simtim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu