Încerc să învaț... dar

Razele de lumină ale veiozei 

Îmi ling paginile cu scris dezordonat. 

Fiecare literă cu rasfățul ei 

Se gudură pe hârtie ca o pisică. 

O muzică bizară (Arvo Part) mă soarbe 

Trimițând fiori să mă facă solubilă în note. 

Încerc să ignor senzațiile și titlul (Tabula Rasa) 

Spre a-mi chema gândurile acasă 

Și focusa ochii în pagini. 

Fiecare rând apasă greu peste pleoape 

Acum, după vreo zece ore 

În care mi-am trecut foile prin față 

Ca apoi să le stivuiesc în tenculețe 

Construind o ceteate în jurul meu.

 

Mă gândesc la copii din Africa
Și mi-e milă... Atât de milă...
Că-mi dau lacrimile de neputință
Regret și remușcare.
Fir-ar să fie ele de cărți, boli și oameni!