Tu nu esti om!

Ai zice ca increderea din lume

E asezata in tine...

Dar tu esti spirit nesigur

Ascuns intre miscari pline de voluptate.

Nu esti om!

Tu nu ai cum sa fii!

Nu ai dreptul sa te consideri

Si sa ai asemenea privilegii...

Te crezi zeu.

Fara nimicuri ca timpul si spatiul.

Te arati sub mii de chipuri

Si iti permiti sa retraiesti iar...si iar.

Pentru tine perfectiunea nu e interzisa.

Tu ai dreptul sa aspiri.

Ai palme si clopote

Si puterea sa le inspiri.

Dar de fapt tu...

esti?

Tu suflet zbuciumat...

Ce te-ai vandut pe un altar

Si de acolo te-ai evaporat...

Ai incetat sa fii om

Si te-ai adus...

Sau te-ai redus...

La alta notiune.

Esti fericit?

Asa...pierdut prin variante...

Printre fiori ireali...?

Mai ai vreo sansa?