Ce poate fi mai frumos, intr-o zi ploioasa de iulie, decat o iesire la padure, respectiv la un gratar, cu o mana de prieteni (o mana nu foarte mica :) )?
Focul, fumul, carnea sfaraind, poate si bautura impreuna cu narghileaua ne-au incalzit trupul (caci ceea ce nu tine de partea fizica era deja incalzit) si ne-au facut sa uitam complet de ploaia ce nu se mai oprea si de gradele in continua scadere.
Voie buna, zambete, ce s-au transformat treptat in rasete fara oprire,muzica, galagie,, cantece...perfeciune.
Am uitat de noi, de griji, de lume si de tot.Pur si simplu ne-am simtit bine.
Nu stiu daca intereseaza pe cineva...dar cert e ca am simtit nevoia sa expun in cateva vorbe starea mea euforica de dupa (si credeti-ma alcoolul si narghileaua nu au nicio legatura, fiindca nu au fost in excces).
Cat despre ploaie...ciudat, dar nu mi se pare ca a daunat absolut deloc.Incep sa ma obisnuiesc si mai ales incepe sa-mi placa.So...atata timp cat nu ne face probleme, poate sa nu se mai opreasca.
Acum ma voi opri eu din scris si voi cauta un film frumos care sa-mi creeze finalul perfect pentru o zi frumoasa.
Si ca sa nu inchei fara nici un pic de muzica, aleg prima melodie care-mi vine in cap:
Emeric Imre-Buna in varianta rea
(chiar daca nu prea are legatura cu ce am scris mai sus, exceptand poate faptul ca am cantat-o azi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu