Sunt singura printre norii din etaj
E gri, e ceata si e frig
Sa privesc in jur nu am curaj
Si-ascult clipele ce se sting.
E-o simfonie de suflete in lupta
Ce plang, se zbat si cauta scapare
E-o vijenie de lumina intrerupta
De siruri lungi de ganduri inecatoare.
O pasare imi taie calea
Si ma arunca spre neant.
E corbul negru, nepasarea
Fata de tot ce-i important.
Si am cazut.Nu m-am izbit.Doar am plutit.Spre nesfarsit.
mi-ai facut ziua mai frumoasa :)
RăspundețiȘtergere:) cum asa?
RăspundețiȘtergereprin poezia asta :P
RăspundețiȘtergere