Nu mai e liniste.Ceva in interiorul pamantului a inceput sa se miste.O forta necunoscuta iese treptat la suprafata.Un vant usor dar cu ochi sireti se plimba printre ramuri si oameni.Coada lui lunga zdrobeste frunzele.
Aerul nu mai poate fi respirat.E cald, te sufoca.Simti cum nu poate ajunge in plamani.Iti arde corpul si pe exterior si in interior.E ca si cum ai inspira nisip.
Soarele, ce acum cateva clipe zambea linistit impartindu-si cu noi caldura si lumina a fost brusc acoperit de nori compacti si negrii.Treptat pe pamant coboara intunericul.
Te uiti speriat in jur si vezi cum incepi sa nu mai vezi.
Vantul mergand asa, usor a prins curaj si intr-o fractiune de secunda s-a hotarat sa se arunce cu toata puterea peste tot ce-l inconjoara.
Praful zboara in cercuri inlocuind pasarile, acum ascunse de frica fiintei ce iese din negura in care a hibernat.
Oamenii fug si se adapostesc.E atat de pustiu si totusi atata viata.O viata necunoscuta pana acum, dar care incepe sa-si faca simtita prezenta.
Copacii, neputand sa fuga,fac matanii ating cu crengile pamantul si cersind indurare.Ca raspuns sunt smulsi si aruncati, maturand cu frunzele lor tot ce le sta in cale.
Apoi norii isi revarsa furia.Picaturi grele incep sa cada racorind aerul, dar creind o stare de rana deschisa.Totul parea o groaznica lovitura aplicata linistii ce domnea pana atunci.
E gri si mohorat.Aproape dureros de privit.Suvoaiele trec printre fostele vietati acum la orizontala.
Pamantul amestecat cu apa devine noroi.Murdar.
Cerul isi trimite in rafale plumbul ce loveste fara mila.
A avut loc un fel de explozie ce a sfasiat pacea pamantului.
In felul asta au trecut ore si ore.Parea sa nu se mai sfarseasca.Apoi a venit noaptea ce a facut intunericul deplin.Acum sunetele sunt stapane, ascunzand in spatele lor faptele.Crengi rupte, vant nebun, picturi izbindu-se, asta-i tot ce ne mai inconjoara.
Treptat, obosite de atata frica, fapturile ascunse prin colturi incep sa adoarma.Prin somn aud zbuciumul, dar parca o stare de liniste, intrerupta doar de scurte tresariri, se coboara peste ele impreuna cu visele.
Dupa cateva secunde in care au atipit, secunde care ar putea fi ore, ani sau secole, au inceput sa se trezeasca.Spre uimirea generala soarele le zambea linistit garantand ca ce a fost mai greu a trecut.
In urma au ramas doar dovezile fara de care s-ar putea crede ca ce s-a intamplat a fost ireal.
Atrasi de razele prietenoase toti refugiatii pasesc spre lumina.Viata isi urmeaza mersul ei firesc si totul continua ca si cum nimic n-ar fi fost.
Asta pana intr-un moment...
