11 mai 2014

Aici.

Am nevoie de o gaură în cer
Prin care să cad... iar
Încercând să ajung
La punctul fix
În care nu există nimic
Înafara unui eu. Un Eu.
Deplin. Întreg. Viu.

Îmi deschid cerurile
Ca pe o poartă
Poftind întreaga lume
Să intre,
Creionându-mi o nouă
Realitate.
Aici sus. Sau aici jos.
Aici.
Nu am coordonatele precise.
Nu reușesc să conturez
Noțiuni abstracte
Care să palpeze suflete
Folosidu-se de mâinile noastre.

Plutesc printr-un fel de nori
Jos - sus, jos - sus,
Printr-un fel de vis colorat
Care se derulează
În același ritm
Cu bătăile inimii mele.

Sunt un copil.
Sunt un adult.
Sunt un făt încă nenăscut.
Sunt purtătoare de permis
Pentru visare.

Am reguli stricte
În lumea mea împleticită
Ca limba unui alcoolic,
Ca ațele într-un pulover
Ca vorbele unui bebeluș.
Aici nu se respiră.
Nu se cugetă.
Nu se există...

Filosofatul despre viață
Reprezintă sinucidere
Și gândurile dau naștere
Unor suflete avortate.
Aici libertatea e singura
Limbă vorbită,
Trăită, inspirată, simțită.

Dansăm în cercuri
Ce se rotesc la infint,
Bolborosind cu toții incantații
Ce trezesc suflete amorțite
De aburii unor licori
Zilnic sorbite
Din aerul curat
Al existenței
Acolo sus, în cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu