Aici.

Am nevoie de o gaură în cer

Prin care să cad... iar

Încercând să ajung

La punctul fix

În care nu există nimic

Înafara unui eu. Un Eu.

Deplin. Întreg. Viu.

Îmi deschid cerurile

Ca pe o poartă

Poftind întreaga lume

Să intre,

Creionându-mi o nouă

Realitate.

Aici sus. Sau aici jos.

Aici.

Nu am coordonatele precise.

Nu reușesc să conturez

Noțiuni abstracte

Care să palpeze suflete

Folosidu-se de mâinile noastre.

Plutesc printr-un fel de nori

Jos - sus, jos - sus,

Printr-un fel de vis colorat

Care se derulează

În același ritm

Cu bătăile inimii mele.

Sunt un copil.

Sunt un adult.

Sunt un făt încă nenăscut.

Sunt purtătoare de permis

Pentru visare.

Am reguli stricte

În lumea mea împleticită

Ca limba unui alcoolic,

Ca ațele într-un pulover

Ca vorbele unui bebeluș.

Aici nu se respiră.

Nu se cugetă.

Nu se există...

Filosofatul despre viață

Reprezintă sinucidere

Și gândurile dau naștere

Unor suflete avortate.

Aici libertatea e singura

Limbă vorbită,

Trăită, inspirată, simțită.

Dansăm în cercuri

Ce se rotesc la infint,

Bolborosind cu toții incantații

Ce trezesc suflete amorțite

De aburii unor licori

Zilnic sorbite

Din aerul curat

Al existenței

Acolo sus, în cer.