Minunat jurnal... Cartea asta impresionanta imi ofera o stare de pace, siguranta si in mod cert picaturi de fericire.
Imi da senzatia ca cele doua prapastii, intre care de multe ori am impresia ca ma aflu, sunt mult mai putin adanci si ca treptat le pot umple aruncand in fiecare zi cate un pumn de pamant.
Imi e greu sa exprim in cuvinte ce stari imi da.Si ma simt frustrata pentru ca Steinhardt a folosit acelasi mijloc de exprimare si a reusit sa planteza in mine (si in mod cert si in alti mii de cititori) asemenea sentimente de beatitudine si poate, inaltare.
Am vrut sa extrag niste citate.Degeaba.Ar trebui sa citez intreaga carte si asta nu ar avea sens.
Religia poate da o anumită formă în fericiri ,
RăspundețiȘtergereiar creştinismul poate da o altă formă .
Uni spun că nu există diferenţă ,
dar alţii văd o prăpastie între cele doua moduri de a împlini iubirea (dragostea) .
Orice şi orcum se face fără dragoste nu există strălucirea cerută .
E interesanta starea de pace si siguranta pe care ti-o ofera cartea asta impresionanta.Steinhardt a atins fericirea daruindu-se total divinitatii.
RăspundețiȘtergere