10 ianuarie 2010

Timp

Ah, tu, Cronos, ce ne mananci
Pe noi, fiii tai, fara mila...
Tu, ce esti nimic si ne arunci
Prin vieti sa ne zbatem cu sila.

Timp... cine te crezi tu, fiara?
Sa ne dobori, sa ne-nfiori,
Acum sa fie si imediat sa moara.

Sa pasim plini de speranta
Cu infinitul inainte
Si tu sa-ti bati joc, asa pe fata,
Si sa scapi fara cuvinte.

Cine ti-a dat tie dreptul
Sa decizi cum trece viata?
Sa ma nasc, sa dau cu pieptul
Ca apoi sa eliberezi ceata.                                           Goya-Cronos
                                                                                                                             
Sa ne lasi sa simtim ca plutim
Ca avem ani inainte
Ca timpul e al nostru sa-l traim.

Cand tu, de fapt, inselator si rau,
Ne lasi sa credem ca secunde-s veacuri
Fara sa stim ca ne-aruncam in hau,
Risipind tot ce avem pe fleacuri.

Salvador Dali- The persistence of memory

5 comentarii:

  1. E un an cu putin timp pentru tine . Aşa ţi se pare.
    Dar frumuseţia interioară şi exterioară te va pune la o luptă interioară cu raţiunea. E bine să nu mergi pe calea uşoară a impresiei. Alege o persoană ca ţintă pentru a face pentru ea tot ceea ce vei face. Studiul biologiei necesită multă memorare.

    Mă bucur că te cunosc !
    Dacă vei vrea vei putea… tu decizi.
    (ce notă îmi dai ?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nota? Pentru ce?
    Nu sunt ferm convinsa ca am inteles exact ce vrei sa-mi transmiti...
    Si nu ma gandeam la un an.Ma refeream la viata care trece fara sa-ti dai seama si la timpul ce mi se pare ca ne este furat (nu stiu de catre cine sau de ce).

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat despre persoana pe care dupa teoria ta ar trebui sa mi-o aleg...hmm...stiu ca va suna extrem de egoist, dar daca nu sunt eu...cine altcineva mai potrivit ar putea fi?!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă mi-ai fi cerut o notă nu aş fi ştiut nici eu să ţi-o dăruiesc.
    Va trebui să mă retrag din sfătuire . Şi eu trebuie să învăţ să dăruiesc .

    RăspundețiȘtergere