27 ianuarie 2010
16 ianuarie 2010
12 ianuarie 2010
Nu! Dar pana cand si mai ales, pana unde?
Orice om, societate, religie sau convingere care te opreste sa gandesti sau iti ingradeste in vreun fel mintea, nu poate fi adevarata, corecta sau buna.De ce?! Pentru ca te opreste sa evoluezi.Si atunci, care ar mai fi rolul atator generatii care se succed?!Nu ascensiunea e scopul?Nu dorinta de a ajunge mai sus, de a ne depasi predecesorii e cea care ar trebui sa ne guverneze vietile?Daca nu, atunci poate sa-mi explice si mie cineva care e sensul?
Concluzia ar fi deci, ca mintea trebuie lasata sa zboare si sa scormoneasca.Dar totusi, aici mai apare o intrebare: pana unde?Unde e granita care ne arata ca patrundem pe un teritoriu in care ne vom rataci fara cale de intoarcere?
Cand trebuie a ne oprim?
Concluzia ar fi deci, ca mintea trebuie lasata sa zboare si sa scormoneasca.Dar totusi, aici mai apare o intrebare: pana unde?Unde e granita care ne arata ca patrundem pe un teritoriu in care ne vom rataci fara cale de intoarcere?
Cand trebuie a ne oprim?
11 ianuarie 2010
10 ianuarie 2010
Timp
Ah, tu, Cronos, ce ne mananci
Pe noi, fiii tai, fara mila...
Tu, ce esti nimic si ne arunci
Prin vieti sa ne zbatem cu sila.
Timp... cine te crezi tu, fiara?
Sa ne dobori, sa ne-nfiori,
Acum sa fie si imediat sa moara.
Sa pasim plini de speranta
Cu infinitul inainte
Si tu sa-ti bati joc, asa pe fata,
Cine ti-a dat tie dreptul
Sa decizi cum trece viata?
Sa ma nasc, sa dau cu pieptul
Sa ne lasi sa simtim ca plutim
Ca avem ani inainte
Ca timpul e al nostru sa-l traim.
Cand tu, de fapt, inselator si rau,
Risipind tot ce avem pe fleacuri.
Salvador Dali- The persistence of memory
Pe noi, fiii tai, fara mila...
Tu, ce esti nimic si ne arunci
Prin vieti sa ne zbatem cu sila.
Timp... cine te crezi tu, fiara?
Sa ne dobori, sa ne-nfiori,
Acum sa fie si imediat sa moara.
Sa pasim plini de speranta
Cu infinitul inainte
Si tu sa-ti bati joc, asa pe fata,
Si sa scapi fara cuvinte.
Sa decizi cum trece viata?
Sa ma nasc, sa dau cu pieptul
Ca apoi sa eliberezi ceata. Goya-Cronos
Sa ne lasi sa simtim ca plutim
Ca avem ani inainte
Ca timpul e al nostru sa-l traim.
Cand tu, de fapt, inselator si rau,
Ne lasi sa credem ca secunde-s veacuri
Fara sa stim ca ne-aruncam in hau,Risipind tot ce avem pe fleacuri.
Salvador Dali- The persistence of memory
4 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)