Marea...
Linistita
Cuminte
Ca un copil
Prea mult tinut
În casa
Îmi mangaie
Coapsele.
Lent.
Fără pasiune
Fără zbucium.
Nu-și ia libertati
Nu indrazneste
Nici nu simte
Urmă
De dorinta
De revolta.
Spuma îmi ramane
Pe piele
Ca niște dare
Verzi
De săpun
Ieftin.
Nu-i nimic...
Ma asez
Și-mi razbun
Gandurile
Ținute captive
Dându-le drumul
Peste intinderea
De apa.
Se amesteca
Printre algele verzi
Ce plutesc
Atât de aproape
De mal
Zâmbesc norilor
Și sar
Precum peștii
Din cer în marea
De albastru.
Am găurele mici
Pe tot piciorul
Încarcate
De nisip
Și probabil
De ființe mici
Ce se alatura
Intru convietuire
Ființelor mici
Ce deja erau
Acolo.
Încă un pas
Sau doi.
Îmi văd
Gandurile
Departe
Spre orizont.
Respir adanc
Iar sarea umple
Golul rămas
În urma lor.
Apa mi-e
Până la piept
Și până la gât
Și nu mai e.
