Burdujeni - Centru

Urc în autobuz.
Iar...
Iar..
Iar.
Aceeași treaptă
Pe care talpa papucului meu
O cunoaște atât de bine.
Autobuzul e gol.
Stă pe loc.
Amandoi așteptăm
Respiram la unison.
La radio: muzică populară
În căști: Pretender.
5 minute.
Roțile se mișcă
Eu mă mișc cu ele.
Călătoria spre Niciunde
A început.
Oamenii apar.
Răsar gălăgioși
Se agită, țipă, ceartă
Distrug orice urmă de câmp,
De spațiu vital.
Soarele apunând ne arată,
Întinzându-și degetele,
calea.
Mă mângâie pe gât.
E plăcut.
Îmi amintește de o piele cunoscută
Încarcată cu suspine.
Stații, frâne
Treapta mea coboară și urcă
Făcându-și menirea
Cu un soi de disperare.
Îmi mut privirea
Și-mi clătesc ochii în iarbă.
Miroase a țigări proaste
Și a scutec murdar.
Mp3-ul m-a părăsit
Aruncându-mă brusc
În toate ființele din jur.
3 sud est... Oh, vai!
Încă o oprire.
Îmi pun geanta pe umar
Îmi accentuez scolioza
Și pășesc spre restul lumii.

Lumi libere

Lumi s-au stins
Și au renăscut
Pentru a nu știu
Câta oară
Când închizând ochii
Soarele și-a lăsat
Timp să caște.
E rebeliune
A unui nou
Fel de întuneric.
E clipa când
E clipa care poate
Deschide o poartă
Care încă nu a fost creată.
Totul pare ca există.
Se mișcă ritmic
Se preface în ceață
Într-o aparentă viață
Riscând păstrarea
Vechiului sens.
Libertatea singura
E îmbracată-n aur.