10 iunie 2013
Sensul vieții?
Învățând petru examenul la genetică trăiesc o continuă fascinație și uimire. Suntem absolut extraordinari (nu e cel mai bun cuvânt ținând cont că vorbesc despre toți oamenii, deci mai bine aș spune că suntem absolut ordinari într-un sens la superlativ).
Ceea ce citesc eu acum îmi spune și explică faptul că organismul lucrează în defavoarea noastră pentru un bine suprem al populației. Care e sensul? De unde atata altruism genetic programat? Am descoperit astfel menirea fiecărui individ, ca fiind adânc implantată în fiecare celulă a noastră? Să fie ăsta sensul vieții, contribuția fiecăruia dintre noi la evoluția omenirii și nicidecum aspirații egocentriste precum dezvoltarea proprie (asta desigur, atata timp cât nu contribuie la progresul speciei) ? Oare răspunsul de mii de ani căutat să fi fost în tot acest timp în noi, la propriu, imprimat în gene?
Ceea ce citesc eu acum îmi spune și explică faptul că organismul lucrează în defavoarea noastră pentru un bine suprem al populației. Care e sensul? De unde atata altruism genetic programat? Am descoperit astfel menirea fiecărui individ, ca fiind adânc implantată în fiecare celulă a noastră? Să fie ăsta sensul vieții, contribuția fiecăruia dintre noi la evoluția omenirii și nicidecum aspirații egocentriste precum dezvoltarea proprie (asta desigur, atata timp cât nu contribuie la progresul speciei) ? Oare răspunsul de mii de ani căutat să fi fost în tot acest timp în noi, la propriu, imprimat în gene?
3 iunie 2013
1 iunie 2013
11:11 AM
Sâmbătă dimineața, după un nemaiîntalnit somn de 8 ore...
Ceai negru cu lapte, "Povestașul" lui Mario Vargas Llosa, căști în urechi cu muzici frumoase...
Pare un început de zi promițător :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)