18 septembrie 2012
13 septembrie 2012
Crampe
Din greseala am cazut in noroi.M-am ridicat si am cazut iar.Apoi a inceput sa-mi placa.E cumva cald si bine ignorand lucrurile evident deranjante.
Unde e limita dintre noroi si mlastina?
Mi-am pierdut orice urma de aripi si mi-a
cazut sufletul. M-am impiedicat de el si l-am calcat in picioare...iar si iar.
Mai am vreun strop de vointa...de
dorinta...de credinta?
Mai am vreo urma vaga de iubire?
E vid...vid in care nici ecourile propriilor
mele ganduri nu se pot auzi, vedea, simti.
Stomacul e singurul care inca reactioneaza
la stimuli ca si cum totul ar fi la fel.
Inspir.Expir.Inspir.Expir.
Stella Im Hultberg
Abonați-vă la:
Postări (Atom)